Istoric de formație, a renunțat repede la cariera didactică. A coordonat zece ani rețeaua „Monitorul”, ca secretar general de redacție și a fost redactor-șef adjunct al ziarului „Obiectiv”. A condus revista de vinuri „Romanian Wine Art” și a făcut grafica mai multor publicații românesti, pe care le-a scos în lume.

De zece ani adună, inventează și recuperează rețete culinare pe www.costachel.ro. Este cea mai autorizată voce în domeniul atât de sensibil al întrepătrunderii gastronomiei cu cultura.

Cărți

• „Caietul de reţete. Bucate şi vinuri asortate”, Polirom, 2003
• „Legendele din farfurie. Rețete celebre cu garnitură de povești, salată de mituri și tacâmuri istorice”, Editura Ratio et Revelatio, Oradea, 2016

Evoluţia normală a gastronomiei româneşti a fost ruptă în perioada comunistă. Ce se întâmplă după căderea comunistă este o catastrofă. Recuperări, minus cea a lui Radu Anton Roman, nu există. Învăţământul de specialitate este nul. Se fac o mulţime de restaurante cu specific românesc, a căror necesitate există, dar care sunt produsul unor oameni, unii inimoşi şi unii necunoscături sau dezinteresaţi. Propun preparate care, de multe ori, n-au nicio legătură cu tradiţia culinară. Ciorba rădăuţeană este o invenţie de cârciumă apărută în perioada comunistă. Practic, este o ciorbă de burtă făcută cu carne de pasăre, probabil că n-au avut burtă odată. Nu poate fi considerată o mâncare tradiţională, pentru că nu are mai mult de 30 de ani, dar este o mâncare românească. Nu există o bază pe care să construim. N-avem nicio atestare documentară clară despre bucătăria românească. Întâi ar trebui făcută o cercetare, la modul adevărat, nu de genul arheologie culinară. Pe mine personal, m-ar interesa cum se găteşte efectiv în casă, pentru că aici avem o problemă. Bucătăria românească, în ansamblul ei, este o bucătărie de casă. Alta este bucătăria de restaurant. Motive sunt o sumedenie: numărul de porţii dorite, aprovizionare, legislaţia care nu permite reîncălzirea mâncărurilor (în condiţiile în care se ştie, de exemplu, că sarmalele reîncălzite sunt cele mai bune. Iar legislaţia interzice reîncălzirea mâncărurilor de pe o zi pe alta, nu poţi ţine carnea în baiţ peste noapte). Se vor pierde în continuare multe reţete, pentru că bătrânele care le mai ştiu nu mai au cui să le povestească.