– pseudonimul literar al lui este Ovidiu Petcu pus de Ştefan Bănulescu şi Sânziana Pop, (pe care îi consideră naşii lui literari), în anul 1970, când a debutat în revista ”Luceafărul” (31 ianuarie) în cadrul rubricii ”Cei mai tineri autori“. Cu el a semnat tot ce a scris şi publicat de atunci până în prezent.

– născut la 21 februarie 1950 în Arad, unde părinţii săi s-au aflat pentru scurt timp. Copilăria şi adolescenţa şi le petrece pe malul Dunării, în comuna Ostrov, judeţul Constanţa, localitatea de baştină a mamei sale.

– absolvent al Liceului Teoretic din Ostrov (1967) şi al Facultăţii de Filologie – Specialitatea Biblioteconomie, Bucureşti (1970).

– primele versuri şi crochiuri de povestiri datează din anii şcolii generale şi ai liceului, încurajat de profesoara de limba şi literatura română, Constanţa Vlăsceanu, care-l publica la “Gazeta de perete” a şcolii.

– încercările mai închegate de proză se produc în anii studenţiei bucureştene, când frecventează câteva cenacluri, între care şi “Junimea“ din Amfiteatrul “Odobescu“ al Universităţii Bucureşti, unde are şansa să-i asculte şi să-i întâlnească pe marii critici, poeţi şi prozatori ai vremii. În acei ani debutează şi publică povestiri în revista “Luceafărul“.

– debutul editorial se produce târziu, în anul 1990, cu grupajul de proză scurtă “Grădina lui Ieronim“, apărut în volumul colectiv “Preludii epice“ la Editura Eminescu.

– cu zeci de volume publicate şi cu un palmares impresionant de premii, Ovidiu Dunăreanu este membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1996, filiala Dobrogea, membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor din România (2001-2009) şi preşedinte al filialei Dobrogea a U.S.R. (2005-2009);